Acest site folosește cookie-uri. Prin continuarea navigării sunteți de acord cu modul de utilizare a acestor informații. Află detalii aici.×

Jurnalul lui Argofli




AM DEVENIT SAU SUNT O BETIVA PASIVA …:)))

03 Ianuarie 2017

In Mega, cu o exceptie notabila – eu –, erau doar barbati, care se plimbau printre rafturi ca niste zombi, atrasi in special de zona de spirtoase. Mi-a venit randul la casa mai repede ca niciodata, fiindca domnii din fata mea nu aveau in cos mai mult de doua produse, altfel indispensabile intr-o casa, cum ar fi lumanarile-pastila şi scobitorile de plastic. Odata alibiurile procurate, s-au facut cu totii nevazuti ca la un semn. Doar eu am pornit anevoie, fiindca duceam dupa mine vreo sase sacose pline-ochi. Pe strada in fata mea, un cunoscut din cartier cara… ce altceva decat un bidon de 5 litri cu apa minerala. Initial, m-am decis sa-l salut, dar gandul ca m-ar fi putut tine de vorba cu greutatile alea in maini m-a cam descumpanit. Nu-mi ramanea decat sa-l depasesc si sa ma fac ca nu-l vad, in speranta ca nu ma va recunoaste din spate daca reuseam sa trec indeajuns de repede pe langa el. Aveam sa constat cat de curand ca nu era deloc usor, fiindca singurul lui punct de echilibru era bidonul cu apa. Omul era matrafoxat puternic. Am incercat intai sa-l depasesc prin stanga. N-a fost chip, a luat-o in aceeasi directie, cu viteza fulgerului, si credeam ca nu se mai opreste decat in strada. S-a echilibrat miraculos si, previzibil, a luat-o spre dreapta, in timp ce eu faceam acelasi lucru, in intenţia disperata de a-l ocoli. Mie mi-era cumva si mai greu, cu cate 5 kile in fiecare mana, dar nu m-am lasat. Am constatat curand ca omul nu se balanganea oricum, ci avea un tipar de deplasare, un fel de “trei pasi la stanga linisor, si-alti trei la dreapta lor”. Si uite-asa am tinut-o ca la Nunta Zamfirei vreo suta de metri, pana m-a luat ameteala de tot. Al naibii parca avea ochi în spate, orice fenta as fi facut, tot intr-acolo o lua si el. La un moment dat, am simtit pasi in urma mea si am realizat ca, de ceva vreme, cineva aflat in spatele meu probabil incerca acelasi lucru – sa ma depaseasca. Evident, ii era imposibil, pentru ca eu mergeam deja pe toata strada, in acelasi ritm cu amicul meu din fata. Omul a avut mai mult tupeu ca mine, fiindca l-am auzit dregandu-si vocea, asa ca m-am oprit sa-i fac loc. Exact cand a ajuns langa mine, mi-a servit cel mai frumos ranjet al lui, dupa care m-a facut KO: — Of Of Of ce-ti mai place beutura! In momentul ala, ca la un semn, s-a intors si omul cu bidonul, m-a recunoscut si mi-a facut cu ochiul complice, asa un fel de “lasa, Argo, ca ramane intre noi!”.

Citeşte şi:
APA PLATA ? NU!

Comentarii: 0

Conectare:


Am uitat parola



Despre jurnale

Cele mai citite însemnări sunt premiate zilnic cu LipiPuncte! Scrie şi tu »


Cele mai citite
  1. Interzis barbatilor-probleme serioase feminine
    241   1
  2. Cu fundu' in sus
    144   3
  3. 5 motive pentru care e bine sa lucrezi Duminica
    140   0
  4. O zi de rasfat-tot tacamul
    121   0
  5. Cutzu Cutzu
    113   2

Descarcă aplicația de Android sau iPhone!

Descarcă din Google Play Descarcă din App Store